Arhiva

Arhivă autor

Mi-e dor de…

16 august 2019 Lasă un comentariu

O piesa plina de nostalgii… „F.Charm – Mi-e dor”

De zile bune, cad pe ganduri, ore si zambesc tacut
Ca tot m-alearga amintirea anilor ce m-au trecut
Mi-e dor de dimineti cu ploi si cantece de vrabii
Azi, la ora 5, stirile aduc topoare si sabii

Mi-e dor de gasca de pustani ce plecau spre generala
Muscau dintr-un colt de paine pana ajungeau la scoala
Azi toti se uita stramb si te intreaba sec
De ce ai pachet de-acasa si nu-ti iei de la Mac

Mai ieri, baieti si fete sareau cu orele-n sotron
Azi, copii de 11-12 ani, impart berea la bidon
Unde-s petrecerile facute doar c-un casetofon
Azi, toti dansam si ne iubim pierduti in telefon

Mi-e dor de sticla de lapte ce-o luam dupa ore-n coada
Azi, laptele n-are nici gust si painea e fada
Mi-e dor de oamenii mai buni ce anii i-au schimbat
Acum toti cauta s-ocupe tronul de imparat

Mi-e dor de anii ce-mi dadeau linistea care ma hranea
Acum, lumea e mai rea si-o simt zi de zi pe pielea mea
Mi-e dor de anii ce-mi dadeau linistea care ma hranea
Acum, lumea e mai rea si-o simt zi de zi pe pielea mea

Mai vine-o zi cand alta pleaca
Cu aceleasi fete sub alte nume
Pierdut in larg, singur in barca
Caut oamenii intr-un ocean de lume

Desi viata era mai grea, era mai frumoasa
Azi, copiii isi pierd tineretea pe tablete-n casa
Mi-e dor de pomii ce nu fugeau de dintii de fierastrau
Ca un Rolex si-un Bmw sa vorbeasca-n locul tau

Azi, copiii au uitat de multe meserii
Toti sunt infuenceri, vloggeri, se sting zi de zi
Unde-i mingea ce strangea doua blocuri la fotbal pe seara
Azi Fortnite si Fifa nu le mai dau voie afara

Unde-s barbatii ce erau barbati nu doar pe alocuri
Azi, barbatii poarta blugii-n c*r, cocotati pe tocuri
Unde-s baietii ce invintau fetele la dans delicat
Azi, fetele invita baietii la videochat

Parca mai ieri cu Snagov si Carpati te luai de fumat
Azi rulezi un cui, ti-o pui pe Maria-n cap
Unde-s casniciile ce durau mai toate o viata
Acum, 80% atarna de un fir de ata

Mi-e dor de anii ce-mi dadeau linistea care ma hranea
Acum, lumea e mai rea si-o simt zi de zi pe pielea mea
Mi-e dor de anii ce-mi dadeau linistea care ma hranea
Acum, lumea e mai rea si-o simt zi de zi pe pielea mea

Mai vine-o zi cand alta pleaca
Cu aceleasi fete sub alte nume
Pierdut in larg, singur in barca
Caut oamenii intr-un ocean de lume

Mi-e dor de poze si vederi si albume reale
Astazi, amintiri se aduna in albume virtuale
Parca mai ieri umpleam plasele cu fructe sanatoase
Acum, mere injectate se falesc ca sunt frumoase

Atunci, credinta statea in biserici modeste, nu regale
Acum sta in catedrale, departe de spitale
Atunci era normal sa bei apa de la chiuveta
Acum, Evian si Vitel ne vand scump o eticheta

Ieri, mai toata lumea avea dupa cum muncea
Azi fac datorii la banci si strang din curea
Unde-s fanii adevarati ce mergeau la concert
Azi fanii-si injura artistii prin comment-uri pe net

Drumul e la fel, doar anii s-au schimbat
Din respect si Viorica ne vorbeste agramat
Atunci parca mai bine, daca ma-ntrebi pe mine
Acum viata se-ndrepta sigur spre praf si ruine

Mi-e dor de anii ce-mi dadeau linistea care ma hranea
Acum, lumea e mai rea si-o simt zi de zi pe pielea mea
Mi-e dor de anii ce-mi dadeau linistea care ma hranea
Acum, lumea e mai rea si-o simt zi de zi pe pielea mea

Daca evolutie inseamna pierderea dragostei, pierderea valorilor morale, a bucuriei izvorate din lucruri aparent neinsemnate si instrainarea fata de credinta, atunci prefer sa traiesc in trecut, catalogat de o turma superficiala drept invechit si inapoiat. Oaia neagra

Reclame
Categorii:Nostalgii Urbane Etichete:, ,

Amintiri din Epoca de Aur Ep. 64 – Blugii Romanesti

20 martie 2019 Un comentariu

În acest articol vreau să vorbesc despre blugii confecționați în România. Toți cei care au mai multe detalii despre confecționarea blugilor românești sunt rugați să lase aici un comentariu. Un scriitor din fosta Cehoslovacie care scrie o carte pe acest subiect m-a rugat să aflu, daca pot, cât mai multe detalii legate de acest subiect. Mai jos aveți și un articol din Martie 1973 care descrie foarte bine cum românii reușeau să țină pasul cu moda de la acea vreme. Și iată ce am aflam de pe internet.

Primii „blugi” românești au apărut pe piață în anii ’70 cel mai probabil pentru a oferii populației o alternativă la produsele din SUA care după cum bine știți nu se importau la acea vreme în România ori se dădeau doar pe sub mâna, la negru cum s-ar spune azi. Aceştia, cu etichetele lor de firmă, la care puţini visau, se dădeau la un preț de 1.500-1.800 de lei.

Dar să revenim la blugii românești. Prima fabrică care a confecționat „blugi” românești, așa zișii tangarezi sau dangarezi/dangalezi cuvînt derivat din limba engleză de la „dungarees” au fost confecționați la o fabrică din Pașcani și erau destinați consumului intern. Erau un fel de blugi de imitaţie – nişte pantaloni dintr-un material cenuşiu destul de rezistent, cu capse la buzunare şi destul de strânşi pe corp. Aveau o emblema cu capul de bour. Zece ani mai târziu avea să apară o altă fabrică de confecționare a blugilor românești, la Scornicești, orașul natal al lui Ceaușescu. Acolo pare că se produceau atât blugi pentru import dar si pentru export de o calitate ceva mai bună. Acesti „blugi” se găseau în magazinele universale. Erau nişte pantaloni de doc albastru, fără nicio legătură cu blugii originali. Au urmat apoi blugii numiti „JOE” (jeans-oltenesc-pt-export) care se vindeau doar la un fel de magazin „duty free” la un preț de 30$. Magazinele respective erau gândite pentru turiștii străini și pentru puținele categorii profesionale din România care aveau dreptul să dețină valută: șoferi de TIR, marinari, piloți etc.

si continui cu un articol din Evenimentul Zile, o relatare a domnului Constantin Stan, din Bucureşti:

Goana după o pereche de blugi originali putea duce la situaţii de-a dreptul dramatice, de care cel mai mult profitau bişniţarii. De multe ori, miliţienii erau mână în mână cu ei…

„La începutul anilor ’70, tineretul patriei se împărţea în două: cu blugi şi fără blugi. Făceai parte din a doua categorie, nu existai. La vremea aceea, a avea o pereche de blugi originali era echivalent, cred eu, cu ceea ce simte acum un elev de liceu, fiu de politician, milionar, interlop, când îşi parchează bolidul 4×4 exact pe locul rezervat directorului şcolii. Adică un sentiment de adâncă şi îndreptăţită împlinire! Ţin minte că prima pereche de blue jeans pe care am avut-o a fost un fel de surogat, un „nechezol” al originalului. Le zicea «tangarezi» şi, dacă îmi aduc bine aminte, erau făcuţi la Paşcani. Cred că erau, la acea vreme, singurii blugi de fabricaţie românească. Aveau emblema cu capul de bour şi, spre deosebire de blugii de Scorniceşti, care aveau să apară vreo zece ani mai târziu, erau destinaţi consumului intern.”
SE VINDEAU LA NEGRU
Domnul Constantin îşi aduce aminte că o pereche de blugi originali, cum erau Jordan Jeans sau Levi’s se vindeau, la negru, cu sume între 800 şi 1.500 de lei, iar un costum întreg, pantaloni şi geacă, ajungea uşor la 2.000-2.500 de lei, adică un salariu bun la începutul anilor ’80. „Ceea ce nu aş vrea să îmi mai amintesc, scrie domnul Constantin, este prima tentativă de a cumpara blue jeans adevăraţi, Wrangler. Fiindcă nu aveam nici valută, şi nici prieteni la shop, şi nici rude în străinătate care să îmi trimită, am apelat la bişniţarii care stăteau, cât era ziua de lungă, în faţa Consignaţiilor de pe strada Covaci, în actuala zonă a Centrului Istoric al Capitalei. După o scurtă negociere am ajuns la 900 de lei pentru o pereche şi am convenit să ne vedem a doua zi, la ora 5, în acelaşi loc. Evident că am fost punctual şi cu portofelul plin. La fel şi bişniţarul, cu excepţia portofelului.

Florian „Moţu” Pitiş a fost unul dintre cei mai activi membri ai „generaţiei în blugi”

FOTO: Liana Oprea


Punga brenduită, mirosul de Lux
Ţin minte că avea o pungă de plastic inscripţionată cu «KENT» pe ea, ceea ce, nu ştiu de ce, mi-a sporit încrederea şi respectul faţă de cunoştinţa mea întâmplătoare. Am intrat în scara unui bloc din apropierea Hanului lui Manuc, să încerc pantalonii. I-a scos din pungă şi am simţit, pe loc, mirosul de săpun Lux, aşa cum ştiam că mirosea în shopuri. Însă, ce să vezi? Stupoare! Pantalonii erau o măsură mult prea mare pentru mine, ceva de talia lui Piedone! Atunci bişniţarul mi-a spus că se duce înapoi să-i schimbe, dar că îi trebuie jumătate din sumă ca să poată lua încă o pereche. Punga brenduită, mirosul de Lux şi mirajul primei perechi originale de jeans parcă mi-au luat minţile. I-am dat 500 de lei, cred că îi dădeam şi mai mult dacă îmi cerea. A plecat şi, evident, dus a fost. De ruşine, câteva zile nu am mai dat prin zona Covaci. Şi nici nu am anunţat pe nimeni că am fost, practic, tâlhărit. Abia după o săptămână mi-am făcut curaj şi am revenit în faţa Consignaţiei. Acolo, bişniţarul care m-a furat, împreună cu miliţienii zonei, spărgeau seminţe de mama focului, spre descurajarea altor fraieri ca mine”.

si aici traducerea articolului din 1973 din ziarul Wilmington News Journal (Ohio – S.U.A).

Cataloagele occidentale îi ajută pe Români să fie în pas cu moda.

Româncele cochete își aleg ținutele din cataloagele occidentale cu toate că nu pot da comandă prin poștă, livrările către România fiind inaccesibile. Această piedică este rezolvată simplu de către românce. Ele rup paginile catalogului și merg cu ele la croitori spunându-le: „Vreau să-mi faci o ținută ca aceasta din imagine.”

„Avem croitori specializați care ne pot face orice la comandă” – spune o secretară de 23 de ani „..și pe lângă asta mai confecționăm și noi în particular și alte haine.”

Revistele de modă și cataloagele sunt foarte prețuite în România precum și în alte țări comuniste unde uniformele sunt la ordinea zilei și nu stilul individual. România importă foarte puțină marfă din afară pentru a face economie de valută. Dezvoltarea industrială a propriei țări fiind pe prim plan.

„Avem trei magazine de modă foarte mari și cunoscute” spune o tânăra femeie care poartă un pulover pe gât de culoare turchiz și o rochie neagră „dar de multe ori nu găsim ceace ne dorim în aceste magazine de modă”. Prietenii și familiile plecate în țările occidentale sunt mijloacele prin care revistele de modă dar și hainele occidentale găsesc calea către România.

„Croitorii sunt foarte buni” spune tânăra secretară. „Noi ne folosim de stofe și de materiale românești. Munca pe care o depun croitorii este foarte bună dar materialul cu care lucrează aceștia mai puțin.”

O rochie făcută de un croitor român se ridică la un preț de 400-500 de lei, în jur de 40$. Foarte multe tinere domnișoare poartă cizme mulate (strânse) care ajung pană sub genunchi. Se poartă cu fuste mini sau cu blugi, aceștia fiind rulați în sus până ajung peste capul cizmelor. Cizmele domnișoarelor sunt fabricate în România. Noi am mai văzut însă câteva cizme de cauciuc mai solide care evident au fost aduse din afara țării. Blugi originali se găsesc foarte greu.

„Se fabrică și în România blugi dar nu sunt cum ar trebui să fie” ne spune un tânăr blond cu o barbă în stilul lui Van Dyke.

O pereche de blugi originali poate fi obținută de la prietenii plecați în străînătate sau de la negru și costă aproximativ 400 de lei, echivalent a 30-35 de dolari susțin Românii.

„Problema mea e că nu pot găși o rochie de seară, mai lungă” ne povestește o tânăra. „Poate că pot face rost de una din occident dar m-ar costa cam 700 de lei.”

Românii pot face bani frumoși vânzând hainele din export primite prin poștă de la rude și cunoștințele din occident dar acest lucru nu este deloc bine văzut de actualul regim de guvernare. Salariu mediu a unui angajat Român se ridică la 2000 de lei (166$). Unele românce printe care și chelnărițele încă mai poartă fuste mini cu toate că trendul a ținut câțiva ani și nu mai este la modă. Bărbații români sunt și ei în ton cu moda dar nu se complică cu confecționatul hainelor precum româncele. Aceștia cumpără pur și simplu îmbrăcămintea care există pe piață. Cu venirea sezonului rece, începând cu luna noiembrie, românii au parte de câteva luni friguroase în care sunt nevoiți să poarte haine foarte groase. Este sezonul paltonului iar acest lucru ii cam împiedică să fie în pas cu moda. Aceste paltoane de piele sunt confecționate pentru femei și bărbați. Un palton bărbătesc din piele de căprioară combinat cu imitat de blană se ridică la un preț de 1400 de lei (120$). Foarte căutate sunt paltoanele din piele pentru femei de culoare roșie, maro sau verde. Pe marginea paltoanelor sunt brodate uneori mici forme geometrice care aduc aminte de desenele hainelor tradiționale ale românilor. Pe cap bărbații poartă căciuli din blană de animal. Dacă doamnele mai în vârstă preferă eșarfe și căciuli tricotate, tinerele domnișoare le preferă in schimb pe cele din lână care atârna mai lejer pe cap sau căciuli din blană cu boruri mai late. Lucrurile pe care româncele le confecționează cel mai des acasă sunt hainele din lână, adică căciuli și pulovere.

„Eu nu cos nimic acasă.” ne spune o doamna de 37 de ani de profesie medic. „Cineva mi-a dat un model de rochie occidentală dar nu am avut timp până azi să mă ocup de confecționarea ei. Și chiar dacă aș avea timp tot ar trebui mai întâi să fac rost de o mașină de cusut pe care să o împrumut de la cineva. Majoritatea femeilor mai tinere nu au o asemenea mașină de cusut. Doar cele mai învârstă sau menajerele au mașini de cusut.”

SURSA: evz.ro
FOTO: Liana Oprea
FOTO: Wilmington News Journal

Amintiri din Copilarie Ep. 40 – Iarna pe afara

12 ianuarie 2019 Lasă un comentariu

Cateva imagini din anul 1979 cu Bucurestiul inzapezit oferite pe facebook de catre pagina Bucureștiul în imagini. La multi ani 2019!

foto: Gheorghe Dumitru
sursa: amj.ro
sursa: Bucureștiul în imagini

Amintiri din Copilarie – Rime de la FlickDomnulRima

31 decembrie 2018 2 comentarii

Amintiri din Epoca de Aur Ep. 63 – “Craciunul”

20 decembrie 2018 Lasă un comentariu

Cum era Crăciunul în plin comunism? Fiecare Crăciun îmi aduce aminte de cele din copilăria mea. Cadourile pe care reuşim să le facem copiilor noştri sunt mult mai strălucitoare şi mai „avansate”decât cele pe care mi le aducea mie Moşul. Sunt născută în 1979, deci am amintirea multor Crăciunuri din perioada comunistă. Crăciunurile acelea aveau ceva special. Dar poate mi se pare. Poate simt asta pentru că eram copil. Pe vremea aceea era ceva deosebit să vezi magazinele decorate cu ceva mai multă grijă cu beteală şi clopoţei şi cu câte un Moş Gerilă lung şi deşirat.

Sunt câteva lucruri destul de banale pentru Crăciunurile de atunci pe care le-am vazut şi simţit cu ochi de copil.

Cum era Crăciunul în plin comunism? Moş Crăciun şi Moş Gerilă
Acasă, mama vorbea despre Moş Crăciun, la şcoală auzisem despre Moş Gerilă. În cele din urmă, mama s-a resemnat şi mi-a spus că există de fapt doi Moşi [citeste mai departe]

sursa: https://www.totuldespremame.ro/vocea-ta/cum-era-craciunul-plin-comunism-10-lucruri-de-povestit-copiilor

Amintiri din Epoca de Aur Ep. 62 – “Zapezile”

18 decembrie 2018 Un comentariu

Amintiri din Copilarie Ep. 39 – Basme si Povesti

16 decembrie 2018 Lasă un comentariu

Pe canalul de YouTube „Nikolay teatru radiofonic” gasiti foarte multe Basme si Povesti de pe discuri de vynil „Electrorecord” citite de renumiti actori si oameni de teatru romani. Va urez auditie placuta.

Accesati aici canalul !!!

%d blogeri au apreciat asta: